Se consideră două tablouri unidimensionale A și B cu elemente numere naturale din intervalul [1,10000]. Spunem că tabloul A se poate reduce la tabloul B dacă există o împărțire a tabloului A în secvențe disjuncte de elemente aflate pe poziţii consecutive în tabloul A astfel încât prin înlocuirea secvențelor cu suma elementelor din secvență să se obţină, în ordine, elementele tabloului B.

Cerinţa

Se dau două tablouri A și B. Să se verifice dacă tabloul A se poate reduce la tabloul B.

Programul va citi mai multe seturi de date, fiecare constând în doi vectori A, B și va afișa pentru fiecare set de date dacă tabloul A se poate reduce la tabloul B.

Date de intrare

Programul citește un număr natural T, reprezentând numărul de seturi de date de test care urmează. Urmează T seturi de date, descrise astfel:

• se citește n
• se citesc n valori, reprezentând elementele tabloului A
• se citește m
• se citesc m valori, reprezentând elementele tabloului B

Date de ieşire

Programul afișează pentru fiecare dintre cele T teste, pe câte o linie a ecranului valoare 1, dacă tabloul A se poate reduce la tabloul B, respectiv 0 în caz contrar.

Restricţii şi precizări

• 0 < n, m < 1001
• elementele vectorilor A, B sunt numere naturale din intervalul [1,10000]
• 0 < T ≤ 10

Exemplu:

Intrare

2
12
7 3 4 1 6 4 6 9 7 1 8 7
4
14 7 26 16
5
1 4 2 2 3
3
5 3 4

Ieșire

1
0

Explicație

Pentru primul set de date, 7+3+4=14, 1+6=7, 4+6+9+7=26, 1+8+7=16, deci tabloul A se poate reduce la B.