Meseria de parchetar a devenit mai uşoară de când a apărut parchetul laminat. Acesta se livrează în plăci pătratice de câte 1 m² şi montarea lui este destul de uşoară. Gigel este convins că este suficient de priceput să facă această operaţie în propria locuinţă. El dispune de planul locuinţei şi a cumpărat o anumită cantitate reprezentând X m² de parchet laminat. Planul locuinţei este descris printr-un tablou bidimensional de dimensiuni N x M, fiecare element al tabloului reprezentând exact 1 m². Pereţii sunt reprezentaţi prin caracterul ‘P’ iar suprafeţele camerelor prin caracterul ‘S’ (spaţiu). În planul din figura următoare este descrisă o locuinţă cu 5 camere acestea având respectiv, suprafeţele de 10, 2, 1, 3, 5 m².

PPPPPPPPP
PSSSPSPSP
PSSSPSPPP
PSSPPPPSP
PSPPSSPSP
PSPSSSPSP
PPPPPPPPP

Gigel nu este sigur de faptul că parchetul cumpărat îi ajunge. Din această cauză a hotărât iniţial să pună parchetul începând cu camera cea mai mare, apoi în următoarea, în ordinea descrescătoare a suprafeţei şi aşa mai departe, până în momentul în care parchetul rămas nu mai este suficient pentru acoperirea suprafeţei următoarei camere. Nu va lăsa neparchetată o cameră pentru a parcheta una cu o suprafaţă mai mică.

Gigel se mai gândeşte şi la posibilitatea de a acoperi complet un număr maxim de camere folosind întreaga cantitate de parchet.

Fiind date N, M, X şi planul locuinţei să se determine:

1. numărul C de camere pe care a reuşit să le acopere Gigel şi numărul R de m² de parchet care îi rămân, procedând aşa cum a hotărât iniţial;
2. numărul de posibilităţi de parchetare a unui număr maxim de camere, folosind întreaga cantitate de parchet.