Orice număr natural mai mare decât 2 poate fi scris ca sumă de numere naturale nenule aflate în ordine strict crescătoare, astfel încât orice termen al sumei, cu excepția primului termen, este un multiplu al termenului precedent din sumă. De exemplu, 27=3+6+18, unde 6 este multiplul lui 3, iar 18 este multiplul lui 6. Cum se dorește o descompunere formată dintr-un număr cât mai mare de termeni, vom obține și descompuneri cu 4 termeni: 27=1+2+8+16, 27=1+2+4+20, 27=1+2+6+18. Dintre cele trei descompuneri cu 4 termeni, descompunerea 27=1+2+4+20 este minimă din punct de vedere lexicografic (1 și 2 sunt la fel în cele trei descompuneri, dar 4 < 6 și 4 < 8). Numărul 30 poate fi descompus 30=2+4+8+16. El are o descompunere tot de lungime 4, dar este mai mare din punct de vedere lexicografic decât oricare dintre descompunerile cu patru termeni ale lui 27 (2 > 1).

Pentru mai multe seturi de date formate din câte două numere naturale A și B, A ≤ B, se cere să se determine, pentru fiecare set una dintre următoarele cerințe:
1. numărul maxim de termeni în care pot fi descompuse numerele din intervalul [A,B] după regula descrisă în enunț;
2. numărul de numere din intervalul [A,B] care pot fi descompuse cu un număr maxim de termeni;
3. numărul din intervalul [A,B] care admite o descompunere cu un număr maxim de termeni, minimă din punct de vedere lexicografic.