Lista de probleme 2

Ion este un lingvist pasionat. Recent el a descoperit un text scris într-o limbă necunoscută. Textul este scris pe mai multe linii şi este format din cuvinte scrise cu litere mici din alfabetul latin, separate prin spaţii sau/şi semne de punctuaţie (,:;.!?-). Ion a fost frapat că există multe similitudini între cuvintele din text. Fiind foarte riguros, Ion definește similitudinea a două cuvinte după cum urmează. Fie c1 şi c2 două cuvinte. Cuvântul c1 poate fi obţinut din cuvântul c2 printr-o succesiune de operaţii elementare. Operaţiile elementare ce pot fi folosite sunt:

• move(c1, c2) – Mută primul caracter din c1 la sfârşitul cuvântului c2 (de exemplu, dacă c1="alba" şi c2="neagra", după efectuarea operaţiei move(c1, c2), c1 va fi "lba", iar c2 va fi "neagraa")
• insert(c1, x) – Inserează caracterul x la începutul lui c1 (de exemplu, dacă c1="alba" şi x='b', după executarea operaţiei insert(c1,x), c1 va fi "balba")
• delete(c1) – Şterge primul caracter din c1 (de exemplu, dacă c1="alba", după executarea operaţiei delete(c1), c1 va fi "lba")

Definim similitudinea dintre c1 şi c2 ca fiind numărul minim de operații insert şi delete ce trebuie să fie executate pentru a transforma cuvântul c1 în cuvântul c2 (operațiile move nu se numără).
Fie c0 primul cuvânt din text. Începând cu c0 putem construi lanțuri de k-similitudine.
Un lanţ de k-similitudine este o succesiune de cuvinte distincte din text cu următoarele proprietăți:

• dacă cuvântul x apare în lanţ înaintea cuvântului y, atunci prima apariţie a lui x în text precedă prima apariţie a lui y în text;
• dacă x şi y sunt cuvinte consecutive în lanţ (în ordinea x y), atunci similitudinea dintre x şi y este mai mică sau egală decât k;
• lanţul este maximal (adică nu putem adăuga încă un cuvânt la sfârşitul acestui lanţ, astfel încât să fie respectate proprietăţile precedente).

Scrieţi un program care să determine numărul de lanţuri de k-similitudine care încep cu c0.

Domnul G are de urcat o scară cu n trepte. În mod normal, la fiecare pas pe care îl face, el urcă o treaptă. Pe k dintre aceste trepte se află câte o sticlă cu un număr oarecare de decilitri de apă, fie acesta x. Dacă bea toată apa dintr-o astfel de sticlă, forța și mobilitatea lui G cresc, astfel încât, la următorul pas el poate urca până la x trepte, după care, dacă nu bea din nou ceva, revine la “normal”. Sticlele cu apă nu costă nimic. Cantitatea de apă conținută de aceste sticle poate să difere de la o treaptă la alta.
Pe j trepte se află câte o sticlă cu băutura energizantă. Şi pentru aceste sticle, cantitatea de băutură energizantă poate să difere de la o treaptă la alta. Să presupunem că într-una dintre aceste sticle avem y decilitri de băutură energizantă. Dacă bea q (q ≤ y) decilitri dintr-o astfel de sticlă, la următorul pas G poate urca până la 2q trepte, după care şi în acest caz, dacă nu bea din nou ceva, el revine la “normal”. Însă băutura energizantă costă: pentru o cantitate de q decilitri consumaţi, G trebuie să plătească q lei grei.
Pot exista trepte pe care nu se află nici un pahar, dar şi trepte pe care se află atât o sticlă cu apă cât şi una cu băutură energizantă. În astfel de situaţii, nu are rost ca G să bea ambele băuturi deoarece efectul lor nu se cumulează; el poate alege să bea una dintre cele două băuturi sau poate să nu bea nimic.
Determinaţi p, numărul minim de paşi pe care trebuie să îi facă G pentru a urca scara, precum şi suma minimă pe care trebuie să o cheltuiască G pentru a urca scara în p paşi.